- coerénţã
- s. f., g.-d. art. coerénţei; pl. coerénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
coerénţã
Look at other dictionaries:
coerenţă — COERÉNŢĂ, coerenţe, s.f. 1. Legătură strânsă (şi armonioasă) între părţile sau elementele unui întreg. 2. (fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp.[var. : coherénţă s.f.] – Din lat.… … Dicționar Român
incoerenţă — INCOERÉNŢĂ, incoerenţe, s.f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acţiune). [pr.: co e . – var.: incoherénţă s.f.] – Din fr. incohérence. Trimis de valeriu, 28.07.2006. Sursa: DEX 98 Incoerenţă ≠ coerenţă Trimis de siveco, 28.07.2006. Sursa … Dicționar Român
Calin Georgescu — Călin Georgescu Călin Georgescu (born 26 March 1962 in Bucharest) is a Romanian expert on sustainable development and strategic planning. In his capacity as Executive Manager of the National Centre for Sustainable Development (NCSD),[1] he was… … Wikipedia
coherenţă — COHERÉNŢĂ s.f. v. coerenţă. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COHERÉNŢĂ s.f. v. coerenţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
consistenţă — CONSISTÉNŢĂ, consistenţe, s.f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistenţa opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.… … Dicționar Român
logică — LÓGICĂ s. 1. logică matematică v. logică simbolică; logică simbolică logistică, logică matematică. 2. coerenţă, noimă, sens, şir. (Vorbeşte fără logică.) 3. v. justificare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime lógică s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
coerént — adj. m., pl. coerénţi; f. sg. coeréntã, pl. coerénte … Romanian orthography
axiomatic — AXIOMÁTIC, Ă, axiomatici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. s.f. Disciplină care studiază înlănţuirea corectă a axiomelor. [pr.: xi o ]. – Din fr. axiomatique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
coerent — COERÉNT, Ă, coerenţi, te, adj. 1 Care se compune din elemente strâns legate (şi armonizate) între ele; închegat. 2. (fiz.; despre unde) Care are aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp. [var. : coherent, ă adj.] – Din fr. coherent … Dicționar Român
coeziune — COEZIÚNE, coeziuni, s.f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanţelor solide, lichide şi gazoase de a se menţine unite, datorită forţelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. fig. Legătură internă strânsă. [pr … Dicționar Român
